Pagini

Mă îndoiesc, deci gândesc. Gândesc, deci exist.

Wednesday, May 1, 2013

Tentative sentimentale


Soulmate
Two little words, one big concept. A belief that someone, somewhere is holding the key to your heart... and your dream house. All you have to do is find them.
So, where is this person?
And if you loved someone and it didn't work out, does that mean they weren't your soul mate?
Were they just a runner-up contestant in this game-show called "Happily ever after"?
And as you move, from age box to age box and the contestants get fewer and fewer are your chances of finding your soulmate less and less?
Soulmates... reality or torture device?

Categoric, instrument de tortură! Tortură la care ne supunem singuri. Ferice de cei care si-au găsit deja „sufletul pereche”, suferinţă continuă pentru noi, ceilalţi.
Şi totuşi, în această continuă cursă către fericire toate aceste tentative, toate aceste „rateuri sentimentale” duc la suferinţă. Căutăm, ne îndrăgostim, ne pierdem, suferim. Căutăm din nou... şi din nou... şi din nou. Până găsim ACEA persoană pe care o aşteptam şi atunci ne oprim. Inspirăm, expirăm, zâmbim şi ŞTIM. Da, pe el îl aşteptam.
E interesant totuşi  cum căutăm în atât de multe locuri, cum încercăm diversitatea, cum experimentăm sentimente. „Poate EL e... să vedem”. Dar nu e... ne dăm seama imediat că nu e, uneori ştim asta din primele minute. Dar totuşi, încercăm.
Nu consier că se poate numi relaţie, acea „tentativă” în care amândoi încearcă să-l impresioneze pe celălalt. Frate, nu e de tine. Fato, lasă-l, nu-i de tine. De ce vă chinuiţi? De ce pierdeţi TIMPUL? De ce sunteţi falşi? Ca să te placă? Pentru că aşa crezi că te vrea? Lăsaţi-o baltă. Cine se-aseamănă, se-adună. Caută pe cineva ca tine! Caută pe cineva cu aceleaşi interese ca tine. Nu încerca să fii ceea ce nu eşti, nu încerca să fii omul pe care îl vrea, fii omul care esti! Nu te schimba, nimeni nu ar trebui să te facă să te schimbi.
Sufletul pereche îl recunoşti din prima secundă. Sufletul pereche îl simţi de la prima vorbă, de la primul zâmbet sincer. Cu el poţi fi sinceră, cu el poţi spune o tâmpenie cât tine de mare, iar el să nu te judece, ci să spună şi el una şi mai mare. El te poate vedea în pijamale, nemachiată, cu părul vâlvoi şi-ţi spune: esti mai frumoasă ca niciodată! Cu el poţi fi relaxată, cu el poţi zâmbi sincer, cu el poţi iubi sincer. Cu el nu trebuie să te ascunzi în spatele unei măşti, cu el poţi fi tu... iar el va fi EL cu tine.
Sau cel puţin, aşa cred eu...
Iar acum, voi, cei „neînsufleţiţi”, întrebaţi-vă , oare v-aţi cunoscut sufletul pereche şi nu i-aţi dat suficientă atenţie? O fi vreun fost prieten, o fi vecinu’, o fi vreun coleg, o fi vreun amic... Sau poate e un necunoscut pe care l-ai văzut o singură dată în viaţă. Oare o să-l mai vezi vreodată?
Deschideţi ochii şi nu mai pierdeţi vremea.


3 comments:

  1. Nu cred ca sufletul pereche il recunosti din prima. La inceput nimeni nu e complet sincer. Eu una nu as aparea cu paru ravasit si in pijamale in fata unui baiat pe care nu il cunosc de multa vreme. Dupa cateva luni fac asta. Cred ca in orice relatie la inceput, fiecare incearca sa se impresioneze unul pe celalalt, intr-o anumita masura. Dar exista o dorinta normala de a impresiona, si una exagerata. Eu am trecut prin cea exagerata, si nu a iesit. Dar am fost si sincera de la inceput, si la fel, nu a iesit. Too much, too soon probabil. Dar in relatia actuala pot sa zic ca nu am facut eforturi supraomenesti pt a-l impresiona, si nici el pe mine. a fost natural, frumos, si inca este. Divergente exista ca in orice tip de relatie, de iubire sau prietenie, dar nu as schimba nimic. Daca te iubeste, te suporta cu gelozii, obsesii, familie si tot tacamul. Si despre iubire se poate vorbi dupa cateva luni, nu din prima saptamana. Dar deja o dau in alte subiecte.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu, spre deosebire de tine, sunt sigura ca stii din prima secunda daca el e sau nu e.
      Nu cred ca iubirea se construieste, ci cred ca ea exista, sau nu. Si asta de la inceput. Doar ca la inceput nu vrem sa o recunoastem.
      Eu nu astept cateva luni sa ma port normal si sincer cu el, eu ii spun cum sunt, ii arat cum sunt. Ii place, ramane, nu-i place, sa plece. Nu am timp de "hai sa vad ce o iesi".
      Si, ai dreptate, trebuie sa fie natural, tre sa te placa asa cum esti, cu bune, dar mai ales cu rele.
      Evident, fiecare isi traieste viata exact asa cum considera ca trebuie.
      Poate gresesc eu, poate gresesti tu... poate gresesc si altii. Cert e ca nu e o singura cale de urmat potrivita pentru toti.
      Multumesc de comentariu... sper ca vei fi fericita si in continuare! :)

      Delete
  2. am vrut sa zic: ca nu pot sa zic ca am facut eforturi supraomenesti, a mers de la sine, prima oara cand a mers de la sine pentru mine. pe scurt, am fost 98% sincera de la inceput in relatia actuala, cu mici exceptii, care s-au datorat experientelor anterioare in care am fost complet sincera si m-am ars.

    Logic ca daca vine el la mine acasa, nu ma incalt cu tocuri de 10 si impopotonez toata. dar in oras asa fac, si asa faceam si inainte. multumesc, si iti doresc si tie la fel, fericire in continuare. sarbatori fericite.

    ReplyDelete