coordonatele: Faliraki, Rhodes Island - Greece

:)
e SUPERB!

Nu va puteti imagina cum este aici, cum sunt oamenii aici... decat daca vedeti cu ochii vostri! Ce criza?! Ce revolte? Prostii.. aici e ALTA LUME!
Cine zice ca romanii sunt ospitalieri inseamna ca n-a fost in Grecia! Toata lumea se poarta extraordinar de bine cu mine (nu doar cei din hotel).
Marea e de un albastru minunat... peisaje fabuloase... Plin PLIN de turisti straini (de ex. in hotelul in care lucrez sunt in momentul asta aprox 1000 de persoane... si NU a inceput inca sezonul!) Chiar ieri eram in statia de autobus si in jurul meu se vorbeau 4 limibi diferite! Si niciuna greaca!
Romani in orasul in care sunt eu acum (Faliraki) nu prea am vazut (decat un tip care lucreaza la hotel), in schimb am vazut/auzit/vorbit cu catziva in Rodos City (capitala insulei ).
Asemanari si deosebiri cu Romania?
Pai nu prea exista termen de comparatie, pentru ca toata lipsurile (acelea cateva pe care le-am gasit) palesc in fata personalitatii grecilor! Mi-e greu sa va explic asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvant ( :P ) sau sa veniti sa va convingeti!
Ok... si la ei birocratia e in floare (am stat 2 ore la o coada sa-mi rezolv cu taxele). Deosebirea insa consta in faptul ca daca te duci, ai si rezolvat! Nu mai vii a doua, a treia zi ca nu stiai ca trebuia sa aduci una alta. Totul este foarte clar, stii exact unde si ce trebuie sa faci (daca m-am descurcat EU singura fara sa stiu o boaba de greaca!)
Preturile sunt un pic mai mari ca la noi, bine, nu exagerate... Dar avand in vedere ca sunt intr-o statiune turistica, 1.80 eur pe o sticla de 1,5L de coca-cola nu e chiar asa de mult :). Daca iesi la o terasa/ restaurant un suc e vro 2-2,5 eur... Asta ca sa va faceti o idee. Un gyros e 2 eur ;)) mama si ce bun e!!!!!! :)
Ok.. what else..
a..muzica! M-AU TAMPIT... DECI M-AU TAMPIT cu Inna...si cu mr saxobeat (nusj cine canta)!
OMG!!!! Peste tot... toate cluburile!
Bine.. irelevant sa va spun ca nu stiu ca aia care canta sunt romani (ba chiar de Inna se stie ca e rusoaica - ?!?! ) :)
Cam atat cred ca am sa va spun. Detalii + Poze = Facebook :)
V-am pupat!

pleeeeccc

Pana in octombrie...
Parasesc "Land of choice" ... si ma duc aici:


Sa ne auzim cu bine!!!

Lasa, ma, ca merge-asa!

Daca aveti o viata sociala activa, care se intinde mai departe de facebook, probabil (de fapt, SPER) vi s-a intamplat sa mai iesiti in oras cu prietenii, la un suc, pizza, poate chiar la un restaurant mai fitzos.
Deoarece traiti in Romania, probabil (de fapt, mai mult ca sigur) vi s-a intamplat sa fiti nemultumiti de servicii cel putin odata in toata viata voastra. Ca i-ai facut cu mana de 10 ori pana sa te bage cineva in seama, ca ti s-a adus suc de caise si tu ai cerut de piersici, ca i-ai spus Ursus si ti-a adus Tuborg, ca ti-au pus ciuperci desi ai specificat ca nu vrei si asa mai departe, ma indoiesc, traind in the Land of Choice, ca nu ati patit-o, mai mult sau mai putin grav.
Desigur, va simtiti nedreptatiti, va ganditi euforic la sintagma "clientul are intotdeauna dreptate" , dar, traind in Romania, spiritul revoltator este repede pus pe minim, fie de constiinta voastra, fie de catre partenerii meseni care iti spun: lasa, ma, vrei sa-ti scuipe in farfurie?
Asa ca inghiti in sec si bei suc de caise, Tuborg.. si chiar te convingi ca poate totusi iti plac ciupercile... Nu te risti sa se supere ospatarul pe tine, nu? La urma urmei, el decide ce contine farfuria ta!
Recunosc, acest lucru nu se intampla NUMAI in Romania, adica e posibil ca si un ospatar din Germania, Italia, Franta, Anglia sau SUA sa se "supere" pe tine.
Problema aici nu e la ospatari... adica, nu e o problema prea grava la ei. Nu vreau sa generalizez, Doamne Fereste, si sa spun ca toti ar face sau ca niciunul n-ar face. La urma urmei, depinde de om.
Problema, dupa parerea mea, este la... noi. La clienti! Tocmai pentru ca inghitim in sec si ne "multumim" cu ce primim, desi nu este ceea ce am comandat. Si nu e vorba ca traim in Romania si ca sigur ti-ar pune ceva dubios in farfurie daca i-ai spune vreo doua. Inca odata, nu vreau sa generalizez si sa spun ca TOTI zicem "lasa ca e ok si-asa". Sunt sigura ca exista si romani razvratiti, care vor sa primeasca ce au comandat (ce tupeu, nu? :) ), si astfel ma declar fana lor!
Eu sunt genul care spune "las' ca merge si-asa" chiar daca sunt, evident, nedreptatita.
Dar nu pentru ca mi-e frica de ce ar putea aparea in farfurie... ci pentru ca... nu stiu, nu-mi place sa ma cert si cred ca, daca a gresit, n-a facut-o intentionat si si-asa are multe pe cap, nu-l mai incurc si eu. Da! Stiiuu! Asta e datoria lui, e normal sa aiba multe pe cap.. etc. Stiu povestea si sunt constienta de asta, e datoria LOR sa ma faca sa ma simt bine... Si totusi "las' ca e ok si-asa". Ca sa va explic si sa va conving de faptul ca "o las asa" doar pt ca nu-mi place scandalul/cearta o sa va povestesc o intamplare din... SUA! Au fost chiar mai multe.
Acolo mergeam destul de des la restaurant (trebuia sa experimentez cat mai mult, nu?).
Am fost intr-o zi la Applebee's, am vrut sa mananc Steak. Acolo cand comanzi steak (friptura) te intreaba cum o vrei: mai nefacuta, medie.. sau arsa.. (unele localuri au vro 5 trepte d'astea). Eu evident, medie! Nu suport sa vad mancarea in sange.
Servire ireprosabila, toate bune si frumoase. Vine tipul, friptura mea parea apetisanta, cand o tai... un pic cruda la mijloc. Zic: na fain... las ca o mananc asa!
Persoana cu care eram nici n-a vrut sa auda: Cum sa o mananci asa???... "Da ce'are? las ca e buna" i-am raspuns.
N-a trecut 1 min si ospatarul era chemat la noi la masa. Imi venea sa intru in pamant de rusine... Nu am spus nimic insa nu voi uita niciodata dialogul.
"My friend here wants her steak medium made. Is this medium made?"
"Yes!"
"Well she wants it a little more cooked. Can you do that please? She doesn't like to see blood in it"
"Of course I can do that."
S-a intors ospatarul peste 5 min cu o friptura perfecta. Dupa 2 min a venit managerul restaurantului (!!!) sa ma-ntrebe daca friptura mea e asa cum vreau.
Ce sa mai ceri? Am ramas socata de importanta care mi s-a dat! Dar asa sunt tratati TOTI clientii. Oriunde in lumea asta, cel mai important lucru e ca si clientii sa se simta bine, sa nu fie niciun lucru pe care sa le reprosezi.
Am mai patit multe lucruri acolo prin restaurante, repet, sunt oameni si nu cred ca greselile sunt intentionate. La un restaurant grecesc am cerut un gyros fara varza... si mi s-a adus unul cu. Eu din nou "las ca uite scot varza si e numa bun"... Nu Nu! Cu scuzele aferente, mi s-a facut altul, fara varza! La noi in cel mai fericit caz, daca le spuneai "am zis fara varza" ti-l lua, baga mana, scotea varza si gata :) - cum de altfel am si patit-o!
La un alt restaurant a venit si bucatarul sef sa-si ceara scuze pentru niste costite atat de facute incat disparuse toata carnea :)
Astea ca sa nu mai zic de ZAMBETUL mereu prezent pe fata persoanelor din staff.
Pentru NICIO secunda nu mi-a fost frica de aparitia unor lucruri dubioase in farfurie, insa de fiecare data reactia mea a fost "las' ca o mananc asa". De ce? Nu stiu! Probabil Romania e de vina! Nu Nu! ROMANII sunt de vina! Noi ca oameni, noi ca si clienti! Cei de afara NICI NU PERCEP sa nu primeasca ce au comandat, exact asa cum trebuie sa fie. Si nu le e frica de ce va face ospatarul, si isi cer dreptatea, in mod politicos, si o obtin la fel de politicos, civilizat!
La noi cand va fi asa?
Niciodata.
Dar las`... ca merge si-asa!

42

Pentru cei care nu stiti, in timpul liber (de care am parte din plin) lucrez part time ca si operator de interviu.
Astazi a fost una din zilele in care am fost la firma pentru cateva ore... si a fost de ajuns sa fiu marcata PE VIATA.
"Racolez" persoane din fata sediului de "pi shentru", ii intreb daca vor sa participe la un sondaj de opinie, si-apoi intram in sediu intrucat chestionarele se fac pe calculator. Unii intreaba ce primesc in schimb... altii se grabesc (incet), iar unii accepta. Subiectul sondajului din ultima perioada a fost reprezentat de bauturile nealcoolice.
La sfarsitul chestionarului sunt intrebarile informative, despre persoana interogata, dar si doua simple intrebari:
1. Care este situatia dvs financiara comparativ cu anul trecut? (mai bine, mai rau, la fel)
2. Credeti ca in anul urmator va fi mai bine sau mai rau dpdv financiar? (mai bine, mai rau, la fel).
Irelevant sa spun ca 99% din raspunsurile la ambele intrebari au fost "mai rau". Problema nu e doar ca romanii traiesc mult mult mai rau. Problema e ca nici n-au incredere si speranta intr-o viata mai buna in viitorul apropiat.
In fine. Revin la intrebarile "informative".
Printre "din cati membri este formata familia dvs; cati copii sunt 18 ani locuiesc in gospodaria dvs" etc.. exista si "Care este venitul net lunar al intregii gospodarii? adica insumarea veniturilor tuturor membrilor familiei dvs".
Astazi un domn, 40 de ani, f prezentabil, a fost destul de binevoitor si a acceptat sa participe la sondaj.
In timpul intrebarilor despre bauturile nealcoolice mi-a spus acolo ca are timp de cate chestionare vreau, ca e somer, avea si cv-ul dupa el, ca e divortat.. ca a ramas cu copilul. Ma rog.
Ajungem in final la intrebarea "care este venitul net lunar al intregii gospodarii".
Vad ca zambeste, insa n-a fost un zambet de fericire. Anticipand faptul ca nu prea ar vrea sa-mi spuna ii spun ca poate sa refuze raspunsul la aceasta intrebare. "Stai linistita d-soara... n-am nimic de ascuns!", mi-a spus.
Asa ca astept raspunsul. Se lasa usor pe spatarul scaunului..."pai avand in vedere ca sunt somer, patru...", nici nu l-am lasat sa termine si m-am pregatit si bifez varianta 401-500.
"...patruzeci si doi" continua domnul. Mi s-a taiat respiratia. Ii spun "adica 420?"... "nu domnisoara... nu 4 milioane.. 42.. de lei".
Nu va puteti inchipui cum m-am simtit cand am bifat varianta "sub 350 lei". Dar oare el cum s-a simtit. Dar oare el cum se simte traind cu 42 (!!!) lei pe luna?
Am citit pe fata si in ochii sai tristete, disperare, dezamagire, lipsa oricarei sperante pentru un trai mai bun.
Imi era rusine, voiam sa intru in pamant. Voiam sa nu fi pus acea intrebare, nu voiam sa-l pun intr-o asemenea ipostaza. M-am simtit vinovata. Nu stiu de ce, dar m-am simtit extrem de vinovata.
Da... 42 lei.
10 euro cum mi-a spus o colega azi cand i-am povestit. Cum sa traiesti.. cu 10 euro venit pe luna?
Dumnezeule... in ce tara traim???
D-le Nicolae, m-ati marcat pe viata. Ma inclin! Sa va dea Dumnezeu sanatatea si puterea de a merge mai departe! Sper din tot sufletul sa reusiti!



Pe 15 mai plec in Grecia.

Romanii n-au talent.... la vot!

Recunosc, nu am urmarit senzationala emisiune despre care toata lumea vorbeste. Nu m-a interesat talentul romanilor, dar, oarecum impotriva vointei mele, am fost supusa vizualizarii celebrei emisiuni, Romanii au talent.
N-am vazut decat secvente... si doar la vreo 2-3 saptamani, deci n-am avut o continuitate. Mi s-a parut, sincer, ceva penibil.
Am aflat acum cateva zile cum ca deja e finala! a! bun.. perfect!!! M-am uitat, de curiozitate cine a ajuns prin finala... sa fiu si eu in trend. Sa nu ma fac ca ploua cand lumea din jurul meu vorbeste de Narcis, Rebecca, Balance si Tutu...(?!).
M-am pus, asadar, la curent cu cei mai noi idoli ai romanilor si am asteptat finala. De fapt n-am asteptat-o ca nici la asta nu m-am uitat.
Am aflat insa, a doua zi, cum ca a castigat marea senzatie Adrian Tutu.. :|.. Seriously???? Cam cat de PENIBIL? Asta e CEL MAI TALENTAT ROMAN????
Nu am urmarit emisiunea, repet, si din cate am inteles tipu asta avea o poveste de viata emotionanta. Ok. Ce legatura are POVESTEA DE VIATA CU TALENTUL??????
Ca isi scrie singur melodiile si ca recita acolo (atunci cand nu ramane fara aer in piept)... niste versuri cu un subiect demult expirat. Pai sincer, asta poate face oricine. Si chiar fac multi. Nu este stilul meu preferat, dar Puya, Guess Who si toti din categoria asta... Astia nu au versuri "puternic sociale" ??? Astia de ce nu sunt "cei mai talentati romani".
I mean.. SERIOUSLY! Cam cat de aiurea????? Penibil!
Credeam ca acest concurs vrea sa scoata in fata talente innascute, talente iesite din comun, talente neasteptate... ceva.. SPECIAL!
Nu sunt fana nici a muzicii clasice, dar baiatu ala, Narcis sau cum il cheama... Pai.. OAMENI BUNI.. Asa ceva NU MAI EXISTA IN TOATA TARA!!!!! Si a fost subliniat faptul ca o voce ca a lui e extrem de RARA pe plan MONDIAL!
Si romanii ce fac?? Il voteaza pe Adrian Tutu. Are un vers care cica a facut senzatii: Vreau ca tara mea in suflet sa-mi ramana, copilul meu sa zica "te iubesc" in romana.
Extraordinar.. ma impresioneaza pana la lacrimi... :|.. Not!
N-am alt cuvant pt TALENTUL tipului asta decat penibil. Nimic nou. Absolut NIMIC NOU!
Da... povestea... n-o cunosc.. o fi impresionanta pana la lacrimi (pe bune de data aceasta)... dar, repet.. e pe povesti sau pe talente???? Cred ca a gresit emisiunea! Trebuia sa-l caute pe Banica Jr daca vroia bani pentru poveste!
Asadar, m-am lamurit si de "Romanii au talent"...
Au, dar degeaba.
Pentru toti cei care nu ati vazut emisiunea (oare mai sunt in afara de mine ?! ) - asta e tipul care a castigat, iar asta e "senzationala" melodie:
.
Ce ii rezerva viitorul baiatului asta? Pai va scoate 1-2 videoclipuri.. va vinde cateva sute de mii de albume, va da de bani... si-apoi va aparea in tabloide. CE COOL!!!!!
Penibil.

Pentru mine, tipul asta, Narcis, ramane CEL MAI TALENTAT ROMAN. Sper sa reuseasca sa plece din land of choice (la fel ca toti ceilalti talentati) si sa participe la "Another country's got talent", caci SIGUR VA CASTIGA!



Cam asta a fost. Astept pareri.

Generatia Facebook

Mda... it's one of those nights...
Una din noptile alea in care nu am somn. Ma pun in pat, ma sucesc, ma rasucesc, inchid ochii, ii deschid.. ma sucesc si rasucesc din nou. E una din noptile in care motivul pentru care nu pot adormi (pe langa cheful de la etajul 3) nu este faptul ca am prea multe pe cap, ci pentru ca, surprinzator (sau nu), nu am nimic important care sa ma puna pe ganduri. O fi bine... o fi rau ?!
Diferenta intre noaptea asta si toate celelalte...e faptul ca acum m-am ridicat din pat si am zis sa scriu ceva pe blog.
Si despre ce altceva daca nu despre lucrul care imi ocupa cea mai mare parte a timpului: Facebook.
I really should get a life, right? Da.. mi s-a mai spus.
Acum ceva vreme (destul de multa) scriam despre "generatia hi5". Timpul a trecut, ne-am adaptat, suntem cu facebook-ul. Toti. Asta e si diferenta, dupa parerea mea, dintre cele doua "retele de socializare". Pe facebook sunt TOTI. Mama, tata, unchiu, vecinu, colegii, profu', orasul natal (?!), barul preferat, actori, cantareti, Obama, Papa de la Roma... TOTI!... "N-ai facebook, nu existi" aud din ce in ce mai des. Mai in gluma, mai in serios... totul se rezuma la facebook.
"Da-mi add pe facebook"... "Lasa-mi un mesaj pe facebook"... "Ai vazut ce am pus pe wall?"... "O sa postez pe facebook daca e ceva"... si nu in ultimul rand: ma gasesti pe facebook.
Cred ca e mult mai mult decat Mark Zuckerberg a visat vreodata.
In plus, am mai adaugat niste cuvinte "americanesti" (niciodata nu sunt de ajuns, nu?) la viata cotidiana. "ti-am dat like"..."ti-am dat add"..."te am la friends?"... "te-am taguit"... "am pus pe wall".
Facebook-ul e o cultura. Si deocamdata cultura asta is pretty cool. Ma bucur ca fac parte din ea.
Legat de milioanele de utilizatori.. ma gandeam sa-i impart asa (din propria-mi ograda - lista de friends) in cateva categorii.
1. Avem tipul care sta toata ziua pe facebook fara sa faca nimic deosebit (this would be me). Citesc cateva note, ma uit ce mai zice lumea, eventual ma uit la cateva poze, dau click-uri pe cityville... si mai postez din cand in cand cate vreo melodie sau articol. Nu ma intereseaza sa primesc like-uri, dar ma bucur daca ii aduc un zambet pe fata cuiva (prin postarile mele de pe..."wall").
2. Apoi avem tipul de utilizator convins ca toate postarile de pe facebook sunt postate pentru ca el/ea sa dea like. Vede un videoclip - like. Vede poze noi - like. Vede o nota - like.
3. Urmeaza tipul "mi-am facut facebook, dar nu intru". Ei au wall-ul plin de poze in care sunt taguiti de altii si de aplicatii de genul: Crezi ca lui X ii place ciocolata?
4. Diferentiere se poate face si in functie de modul in care se râde. Avem fani: lol; hahahaha; hihihi.. sau mult mai utilizatul ":)))))"
5. Un alt tip, intalnit in special la cei de peste ocean: schimbarea statusului cat de des se poate. In fiecare minut daca este posibil: mi`e foame... mi`e lene... fac curat... plec la scoala.. n`am loc de parcare... cursul asta e plictisitor... merg la shopping... mi`am luat un tricou... comand pizza.... etc!
6. Urmatorul utilizator e preferatul meu. El e cea mai importanta persoana de pe facebook, cu totii, noi ceilalti, habar n`avem pe ce lume traim si nu stim pentru ce se foloseste facebook-ul. Newsflash: fiecare il foloseste EXACT asa cum vrea. E pagina PER-SO-NA-LA. Tipul acesta de utilizator este tipul care cere, probabil, cu orice ocazie, introducerea butonul de DISLIKE alaturi de cel de Like. Se simt "atacati intelectual" de anumite postari, comentarii, discutii si tin sa-si arate "dislike-ul" printr-un comentariu, de cele mai multe ori, rautacios. Pentru acest tip de utilizator s-a inventat butonul Unfriend. Te deranjeaza vizual postarile PER-SO-NA-LE ale prietenilor tai? You're only one click away from happiness!

Ok... mai departe.
7. Avem, evident, tipul de utilizator care te bombardeaza cu aplicatii. Nu numai invitatii la aplicatii, dar iti si umple wall-ul cu niste intrebari si raspunsuri care nu sunt nici funny, nici embarassing. Adica... de genul "asa, si?"
8. Urmeaza tipul de utilizator care muta youtube-ul pe pagina personala de facebook. De cele mai multe ori cu tag catre alta persoana in descriere. Adica, cum ar veni, cu dedicatie.
9. Urmatoarea categorie de utilizatori facebook sunt cei care isi dau like la propriile postari/comentarii. Bine, acest tip se poate suprapune cu oricare alt tip prezentat anterior, dar am zis ca merita precizat :)
10. Ultima, dar nu cea din urma, sunt Stalkerii. Adica cum ar veni: nu-i ai in lista de friends (admiratori secreti, fost prieteni etc.. motive sunt destule), dar sunt fani fideli ai paginii tale de facebook. Poate uiti sa dai "friends only" la vreo poza/postare si se mai bucura si ei de ceva :)

Astept sa-mi spuneti si voi alte tipuri de utilizatori facebook. Pe mine ma cam lasa inspiratia (3:20 AM).
Aceasta categorisire nu se vrea a fi rautacioasa sau cu directie spre un anumit tip din cele amintite. E doar o observare a activitatii facebook`uiste. Iar daca nu ar fi atatea tipuri de utilizatori, facebook nu ar mai avea NICIUN FARMEC.
Cate milioane de utilizatori, atatea tipuri de interpretare a modului de socializare.
Toate ca toate... dar FACEBOOK RULEZ! :)

Iar acum la final, ma intreb... Oare cand nepoteii mei vor fi de varsta mea... despre ce generatia voi scrie? :)

Birocratia la noi...

Da... stiu ca nu va fi un post extrem de surprinzator pt voi, ca doar traiti in Romania, dar am zis sa va binedispun cu o intamplare "birocratica".
M-a rugat cumnatica mea sa ii scot foaia matricola de la UVT. Deja va distratzi, nu? :)
Cand am auzit misiunea, mi-am adus aminte instantaneu de momentul de acum 3 ani... cand a trebuit sa`i eliberez, aceleiasi cumnate, intreg dosarul... tot la UVT. Cozi... nervi.. telefoane... hartii... trimiteri... sport pe scari.. drumuri neincoronate cu succes. Aia a fost distractie maxima.
"Ok.." zic cu juma` de gura.. acum doar pentru foaia matricola poate nu trebuie sa umblu asa de mult!
M-am dus cu mult tupeu si incredere in fortele propri la secretariatul facultatii in cauza. Saptamana trecuta, luni. Am ajuns 20 min dupa incheierea programului. Imi spun, "eh.. las k vin maine". Ma uit pe orar, marti nu au program cu publicul (?!)...
Ok.. vin miercuri. Ajung la doamna. Ii spun problema: vreau sa scot foaia matricola a cumnatei mele, a absolvit aici in 2005.
"Nu la mine, domnisoara.. mergi in camera alaturata". Ok, nu era chiar asa de mult de mers.
Merg cu acelasi tupeu debordant la usa alaturata. Bat, zambesc, dau buna ziua.. si`mi spun of-ul. S-a apucat sa o caute in calculator, o multime de intrebari mai mult sau mai putin retorice: "De cand au pus astia parola pe fisieru asta? Dar cum era foaia matricola, o foaie a4 indoita sau mai mare? Sigur a absolvit aici?"
DA, DOAMNA, in 2005!
I-am spus exact facultatea, profilul, specializarea. Naiba sa le ia... "Nu e domnisoara, nu o gasesc".
Dupa vro 40 min a venit o tipa mai sprintena in ale IT-ului si a gasit-o. "A.. aici era!"
Bun... ce-mi trebuie sa o iau si cand sa vin dupa ea? Spre bucuria (surprinderea) mea nu trebuia imputernicire. Decat 20 lei.
Si cica "vino luni dupa ea ca trebuie multe semnaturi... sau mai bine vino miercuri (marti nu lucreaza cu publicul, ati uitat? :) ), ca e mai sigur! Mergi la usa de langa (la care fusesem initial) cu CNP-ul cumnatei tale, o introduce in calculator, apoi mergi jos la casierie platesti 20 lei.. apoi mergi la usa de vis-a-vis de mine cu chitanta si iti iei foaia matricola"... Ok.. nu parea totusi chiar asa de complicat, daca facem abstractie de "miscarea" ce urma sa o fac pe scarile universitatii.
Ok.. merg ieri la universitate.. m-am conformat si am mers la prima usa cu cnp-ul in mana. Baga acolo in calculator. Bun.."la casierie zici ca pe persoane sa o caute". Ok, next stop: casierie cu 20 lei in mana.
"Buletinu domnisoara". Pai n-am. Mi-au spus ca nu e nevoie decat de CNP-ul ei. "Nu domnisoara, mie nu-mi spun altii cum sa-mi fac treaba. Buletinul persoanei pt care platesti, sau macar copie xerox". Imi venea sa zic: doamna dar VA DAU BANI! Ce trebuie un rahat de copie de buletin daca E INTRODUSA IN CALCULATOR!!!! Ea tot o tinea: mie nu-mi spune nimeni cum sa-mi fac treaba!
O sun pe cumnata: scaneaza`ti buletinu si trimite-mi pe mail ca astora le trebuie copie xerox.
Merg azi... direct la casierie cu copia de buletin si cu 20 lei in mana.
In calculator aparea un nume, in buletin altul, normal.. ca doar s-a maritat! Da-i explica-i la doamna casierita.. ca de fapt sa se ia dupa cnp ca ala nu se schimba! Daahh!!! Intr-un final a gasit-o, dupa ce i-am spus ca "pe persoane" .. whatever that means.
Ok.. platesc, in sfarsit, si urc cu chitanta sa iau foaia matricola.
Merg la usa care mi s-a spus. Astept vro 20 min normal. Bat, intru, zambesc, "buna ziua": pentru o foaie matricola, inmanandu-i chitanta.
"Pai unde e?"
"Pai aici mi s-a spus ca trebuie sa vin dupa ea cu chitanta". Telefoane, certuri. Se pare ca eu eram de vina cu ceva.
Dupa alte 10-15 min a venit cineva si a luat-o dintr-un sertar si in sfarsit am intrat in posesia ei. Ba m-au si certat, ca cica: dar ce-i trebuie foaie matricola, n-are una din dosar?
- Pai nu mai stie pe unde e ca a tot facut copii la ea si a pierdut originalu.
- Pai spune-i sa n-o piarda pe asta!
Am inteles, sa traiti...

Cam asta a fost operatiunea de indeplinire a misiunii. O saptamana pentru o amarata de foaie matricola. Oh well.. eu sunt surprinsa ca a durat doar atat.
Trimitere de la o usa la alta, pe toate fiind scris "secretariat"
Ok... DE CE SUNT SAPTE MII DE SECRETARIATE pentru aceeasi facultate????
Dupa ce ca lucreaza 4 ore pe zi cu publicul (si o zi au libera) mai au si 3 birouri de secretariat???? Ce naiba face atata lume acolo, ca sa rezolve problemele "publicului" mai repede cu siguranta nu fac!
Ok.. v-am plictisit destul.
Bye!