Am iesit aseara in oras (prin Orsova!:) ) cu prietenii..la un suc ca eram cu masina:P
De cand sunt pe la Timisoara si vin relativ rar pe acasa e cam evident ca nu prea ies "in oras" in Orsova. Dar atunci cand mi se intampla, ma lovesc de fetze noi, de fetze a caror purtatori sunt persoane pe care sincer, nu-i cunosc. Sau ii cunosc, dar fiind mult mai copii si mai "imaturi" (asta daca ar fi maturi acum, dar nu sunt). Ma uit asa cateodata la ei si ma intreb "ma..asta-i ala ma??? Pfoa da` ce-a crescut!". Apoi il vad cu tzigarea in mana si cu berea in fatza si imi vine sa ma inchin. Ce naiba, chiar asa rupta de orasul asta am devenit? Chiar am imbatranit? Parca aveam si eu o reputatie! :) (sper ca inca o am :P )Pentru cei care nu stiti, Orsova este un oras relativ mic (cu vro 10-12mii locuitori) si ne cam stim..sau mai bine spus, ne cam stiam toti pe aici. Dar acum nu. S-au schimbat generatiile si nu stiu frate cine-s astia. Ultima generatie pe care o mai stiam asa, din vedere, de cand am terminat liceul, a terminat acum liceul si au plecat si astia pe unde au vazut cu ochii. Si au ramas, pentru mine, doar niste straini. In fine.
Am inceput cu faptul ca am iesit aseara la un suc. Eh, aseara (fiind sarbatorile) am vazut si eu persoane cunoscute. Chiar din generatiile anterioare generatiei mele. Suntem rari pe aici, dar de sarbatori venim mai toti pe acasa, iar revederea pentru mine e foarte placuta. Nu sunt neaparat persoane cu care ma intelegeam foarte bine (cu ei inca pastrez legatura si la tm), dar asa..fetzele lor mi se par MAI CUNOSCUTE! Ieri, asadar, eram la Damiro la suc. Toate mesele ocupate de "cunoscuti" ai ochilor mei. Veneau pustani si pustoaice si n-aveau loc. Probabil se intrebau "cine-s astia ma de n-avem noi loc aici". Copii. Ce stiu ei.
Sunt curioasa cati orsoveni isi mai aduc aminte de barul Rodeo. De Phoenix in zilele bune (da! a avut si zile bune), de discoteca de la nord (unde nu te lasa cu adidasi ?!? ), de Cican-ul vechi, de Bushu` inainte de "new wave", de clubul de net "PlasmaNet". Oare cati? Acum au cu totul alte conditii si, ca fiecare generatie din Orsova, abia asteapta sa plece din orasu asta, sa plece la facultate. Toti spun ca nu se mai intorc, ca ce sa faca in Orsova, nu mai vin deloc. Si eu tot asa eram. Sa ma vad la Timisoara, ca uit de Orsova. Si mi-au spus multi si am spus si eu la altii "vezi tu, dupa o luna nu stii cum sa vii mai repede acasa". Nu exista NICIUN LOC mai bun decat ACASA. Iar Orsova este pentru mine, un adevarat home sweet home.
Ca venise vorba de clubul de net, Plasma. Sunt curioasa cati copii din astia, nu neaparat din Orsova, ci de pretutindeni, isi mai aduc aminte de mIRC ! De ASL PLS, de nickname (ce tragedie era cand iti lua cineva nick`u!).
Dar lasand inceputurile internetului de o parte. Sunt curioasa cati stiu de guma Turbo si cum jucam tac cu abtibildele (mergeam la gara si luam cauciucuri d-alea sa jucam), de guma aia roz in forma de tzigare (ce smecheri ne mai dadeam) de primele sticle de Cola, Pepsi, de prima zi cand au fost de acord parintii nostri sa ne dea NOUA alocatia (!), de biliard cu fise, de jocuri pe televizor (Mario si...mai erau?!), de jocurile copilariei noastre: frunza, lapte gros, castelul, ratele si vanatorii, tara tara vrem ostasi, pac-pac. De incurajarile noastre "ceapa ceapa stai in groapa" ( ?!), "ultimu scapa turma" si tot felul de vorbe si expresii pe care nu le-am mai auzit de ani.
Ei oare stiu ca noi aveam casete video si ne uitam la video la filme cu van damme, bruce lee si la terminator. Nu aveam cd-uri, dvd-uri si cu atat mai putin calculatoare si internet. Noi ne-am uitat la Dallas, la Twin Peaks, la Cartoon Network (si chiar invatam engleza de acolo! ) Noi la chefuri ne jucam "Flori, fete, filme sau baieti", "fantanita", sau "adevar sau provocare" (orice ca sa avem sansa sa pupam pe cineva!:P ) Noi aveam sau eram "admirator secret" si trimiteam scrisori, nu sms-uri. Nu dadeam beep-uri, ci strigam sa ne auda tot blocul "Cataaaa, hai pe afar`" sau "mamiiiiii, arunca si mie niste bani sa-mi iau aia si aia". Noi (cel putin eu) aduceam saptamanal un caine sau un pisic acasa si speram ca pe asta sa-l pastrez. De telefon mobil ce sa zic, nici nu stiam ce e ala. Iar de muzica ce sa mai spun. Noi am crescut cu Backstreet Boys, Michael Jackson, Britney Spears, dar si cu Abba, Ace of Base, Metallica, 3sud est, candy, animal x :P... Remember them? Pe la inceput? Of..memorrriiiiesss
Ce stiu ei despre toate astea (si multe altele). Ei nu mai stiu sa vorbeasca. Ei cer ID-ul, ei concureaza in performante ale..telefonului mobil si ale calculatorului, ei se cunosc si vorbesc pe hi5. Imi pare rau de ei. Sincer. Nu isi dezvolta deloc personalitatea ci inhibitia si teama de a vorbi in public si de a-si SPUNE (nu scrie) sentimentele. Generatia hi5...ii compatimesc, pe bune!
Cam atat, la asta m-am gandit azi toata ziua. Comment please daca mai aveti si voi ceva amintiri care mi-au scapat :)
V-am pupat.