The Human Race

Ever wondered why they call it "the human race" ?
What are we racing for, why are we racing for, who are we racing with and more importantly, when do we stop racing?
Incepem aceasta "cursa" a vietii din prima secunda de viata, chiar si embrionul este urmarea unei curse. Pornim asadar in cursa catre primul pas, catre primul cuvant, catre prima zi de scoala, catre prima dragoste si asa mai departe. Alergam continuu catre... ceva.... si nu stim niciodata cand si daca ne vom opri.
Am spus-o si o mai spun. Consider ca toate se intampla cu un rost. Consider ca fiecare alegere facuta, fiecare drum pe care-l alegi, este drumul pe care TREBUIE sa-l alegi, este drumul care te va face omul care trebuie sa devi. Este cursa ta, la care trebuie sa participi si pe care o vei castiga... sau nu.
Cum stim ca am ajuns la destinatie, dar mai ales... exista o destinatie? Sau alergam toata viata?
Life's a journey, not a destination spunea un cantec. Oare ar trebui sa ma opresc odata din atatea intrebari pe care mi le pun si doar sa ma bucur de "calatorie"?
Citeam undeva, ca orice om ajunge la un anumit moment cand, reflectand asupra vietii sale, ii pare ca aceea nu e viata lui.  Ca parca a trait viata altei persoane. Nu concepe ca si-ar fi putut trai viata in felul acesta. Nu are job-ul pe care-l visa de mic, nu are familia pe care o visa de mic, nu a ajuns unde vroia sa ajunga. Ce inseamna acest moment? Ca s-a retras din cursa? Ca a renuntat la vise? Ca a renuntat la... viata lui? Ca poate cineva, undeva, ii traieste viata lui? Sau poate doar a considerat ca nu are nicio destinatie...

Si daca totusi exista o destinatie? Exista acel moment in care cunosti persoana pe care ai asteptat-o/cautat-o toata viata, iar in acel moment ai sentimentul de implinire, ai sentimentul ca ai castigat cursa, ai sentimentul ca ai ajuns la destinatie? Oare exista acest moment?! Cand stii ca totul va fi bine, cand stii ca nu mai trebuie sa alergi, cand stii ca ai reusit, cand stii ca ai ajuns...
Am alergat 24 de ani... si inca alerg.

hipsters gonna hate!

In ultima vreme ma lovesc tot mai des (poate nu ma "invart" eu in cercurile care trebuie) de notiunea de Hipster. 
Ce e asta si cum se manifesta, v-ati putea intreba. Pentru varianta oficiala si nedigerata, puteti gasi pe wikipedia toate detaliile.
Pentru varianta neoficiala si usor de inteles, aruncati o privire si deschideti urechile in jurul vostru. Sigur aveti un prieten "hipster", iar daca nu, inseamna ca voi sunteti acela.
Si totusi, a fi sau a nu fi hipster ?
Conceptul de hipster descrie o persoana, care pur si simplu se simte ca fiind "prea cool pentru lumea din jur". Hipsterii au activitati mai mult sau mai putin sociale, hobby-uri si placeri (pe principiul, tu ce "Like-uri" ai?) de care mai nimeni nu a auzit si AU GRIJA sa ti le prezinte cu un aer de superioritate. Ceva de genul: ma, eu ascult formatia X, dar de unde sa stii tu de-astea!
De asemenea, au grija sa se fereasca de TOT ce e la moda (chiar daca sunt lucruri interesante/bune), sau ma rog, au grija sa nu se afiseze cu lucruri la moda (ex. iPhone-uri, iPad-uri) sau sa fie prinsi vizionand un videoclip Adele. Ei poarta tricouri cu mesaje deep and meaningless pt "muritorii de rand", nu se folosesc de tehnologia si serviciile disponibile la capacitati maxime, evidentiind in mod constant ca "pe vremea mea, era mai bine".
Este o delimitare fina intre hipster si nostalgic avand in vedere, sa zicem, internet-ul, telefonul mobil, muzica. Daca un nostalgic isi aduce aminte cu placere de o discheta, de o caseta, de un Nokia 3310 sau de mIRC, un hipster refuza smartphone-ul si facebook-ul (sau le foloseste in scopuri "hipsteresti") , el refuzand sa faca parte din "turma", considerandu-se mult superior.

Daca ar fi sa dau o definitie, aceasta ar fi: hipsterii sunt umbrele retardate ale persoanelor cool de acum cativa ani si a caror grija principala e sa arate ca nu au nicio grija.


Pentru exemplificare, modern hipster:

Campania „Un zâmbet pentru fiecare”

UPDATE
Misiune indeplinita. In data de 8 aprilie 2012, ora 14:00 am fost in centrul Timisoarei cu 240 "zambete". In mai putin de O ORA am "impartit" 240 zambete in dreapta si-n stanga. Lumea mi-a zambit, mi-a multumit, m-a felicitat pentru idee.
Intrucat era FOARTE FRIG, nu am stat intr-un loc... asa ca am dat ture prin centru, oferind mesajul la cei cu care ma intersectam. Am dat la oameni in varsta, am dat la tineri, am dat la familii, am dat la doi politisti comunitari, am dat la domnul care da de mancare porumbeilor in fata catedralei, am dat si la toti vanzatorii prezenti la targul de Pasti din centru. Vestea a circulat repede, pe multi ii vedeam cum aratau mesajul si la altii spunand : uite ce am primit... ce tare! Unii mi-au cerut chiar ei. O persoana mi-a zis: mie mi-ai dat deja, iti multumesc mult!
Unii m-au intrebat daca pot sa dea si ei mai departe, unii m-au intrebat de unde stiu eu ca ei sunt minunati, le-am raspuns: pentru ca imi zambiti acum!
Mi-am atras si priviri ciudate, reactii de genul: dar de ce faci asta? Dar care-i scopul?!
Scopul e sa zambiti.
A fost o operatiune de o ora (!)... mesajele la xerox m-au costat 3.2 lei.
Cele 240 zambete ale celor 240 persoane au insemnat pentru mine mult mai mult decat unii isi pot imagina. M-am simtit minunat!
Data viitoare voi face 1000 mesaje.

________________________________

Vreau să dăruiesc zâmbete!

Poate nu le voi face ziua mai bună tuturor celor care-mi vor primi mesajul... dar chiar de-ar fi o singură persoană... eu tot m-aş simţi minunat!

Care este planul? Pai, am luat imaginea de mai jos 

 am deschis un Word, am pus de 6 ori poza pe pagina... am listat... şi voi face 50 copii xerox. Le voi tăia individual... Apoi mă voi duce în centrul Timişoarei şi voi „împărţi zâmbete”.

Ar fi minunat dacă mi s-ar alătura cineva, dacă nu... mă voi duce singură. De data asta sunt decisă! :)

Am prieteni care vor face aceeaşi acţiune, în alte oraşe din România. E stabilit deja!

Aş vrea astfel, dacă nu vreţi să luaţi parte în mod direct, să „daţi mai departe” acţiunea. Poate aveţi prieteni doritori...

Măcar pentru o zi, vreau ca românii să zâmbeasca... pur şi simplu pentru că sunt OAMENI MINUNAŢI!

Pentru mine una, faptul că îi voi aduce cuiva un zâmbet, aşa „din senin”, valorează mai mult decât cele 2-3 ore „pierdute” sau costul copiilor xerox.

Campania va avea loc DUMINICA, 8 APRILIE, ora 14:00. Dacă vremea nu va fi de partea mea (va ploua în Timişoara), voi lăsa pe ziua următoare.

Haideţi să zâmbim!