Friday, December 2, 2011
Totusi... "Cine" este Romania?
Acum ca febra 1 Decembrie a trecut si lucrurile au revenit la... "normal" (inclusiv pozele "tricolore" au disparut) revin si eu la "normal" cu o postare.
Intr-un comentariu la postarea trecuta (am primit foarte multe, va multumesc!) mi s-a adresat, zic eu, cea mai filosofica intrebare posibila la ora actuala: Totusi... "Cine" este Romania?
M-am gandit, m-am sucit, am scris, am sters... si nici daca viata mi-ar fi depins de acest lucru, n-as fi putut da un raspuns scurt si la obiect.
Voi incerca totusi sa tin un monolog,si sper ca acesta sa-mi fie acceptat ca raspuns la intrebarea de mai sus.
Totusi... Cine este Romania?
Romania e tara mea. As fi vrut sa am posibilitatea sa aleg tara in care sa ma nasc, dar ce sa vezi, n-am avut nicio contributie la asta. Asta e, cu ea trebuie sa traiesc!
Romania e tara la care m-am intors sperand ca ma va lasa sa o ajut. E cea care m-a dezamagit.
Romania e tara fara reactie la batjocora altora... chiar si la a ei proprie. Ne "ciondanim" in lumea virtuala si in cea reala daca iubim sau nu Romania, aducand argumente pro (istoria) si contra (realitatea prezentului). Daca merita sa o iubim. Sa fim patrioti. Incercam sa ne impunem unii in fata celorlalti purtand adevarate razboaie, din care numai tara are de pierdut. Si tot pierde... Si care este reactia Romaniei?... mai multa batjocora, evident.
Romania e tara in care si atunci cand cineva iti cere sa donezi ceva (orice) pentru cineva (oricine) ai dubii in privinta destinatiei acelor bani. Asa ca de cele mai multe ori nu mai donezi.
Romania e tara in care SE FURA. Nu numai bani, ci si principii, vieti, suflete, vise, sperante.
O prietena spunea ca Romania este ca o salata. "Noi, ca partener UE, NATO si alte alea, suntem obligati sa facem ceea ce fac si partenerii nostri. Cu toate acestea nu ma pot dezbara de impresia ca jucam pe o scena mult prea mare pentru Romania, pe post de salata. Care, indiferent de catre care parte, ar putea ajunge strivita pentru simplul fapt ca era la mijloc si nici uneia dintre felii nu-i pasa de neimportanta salata."
Ce este Romania pe plan mondial in afara de o pozitie strategica? Credeti ca NATO si UE ne-au luat de destepti/pregatiti/avansati ce eram? Are vreunul din voi impresia ca Romania are ceva de spus la masa "alor mari" ? Romania e doar un punct pe harta care trebuia ocupat. Si a fost. Si va mai fi.
Cine nu este Romania... ?
Romania nu este o tara pe care o urasc.Urasc atat de multe lucruri legate de ea, dar n-o urasc in totalitate. De ce?! Pentru ca aici m-am format ca om. Pentru ca aici mi-am impus principiile, pentru ca aici am visat si pentru ca aici am sufletul.
Insa Romania cu siguranta nu este o tara pe care sa o iubesc. Nici nu pot sa ma umplu brusc de patriotism si sa strig in gura mare "Romania, Te iubesc!" De ce?! Pentru ca am incercat sa o ajut si m-a tratat cu indiferenta. Pentru ca am sperat ca pot duce o viata buna si am ajuns la concluzia ca n-am niciun viitor aici. Pentru ca NU MERITA sa o iubesc.
Un cliseu mult raspandit in aceste zile a fost "Nu te intreba ce poate face tara pt tine, intreaba-te ce poti face tu pentru tara..."
Consider ca am facut destule pentru tara mea. Si consider ca le-am facut in zadar.
Romania nu este tara care sa-mi ofere ce merit.
Poate ca nici eu nu o merit pe ea (?!), dar prea putin ma intereseaza. Eu am incercat. Ea nu m-a vrut.
Imi spunea cineva "pacat ca nu avem 2 vieti... una ca sa ne luptam sa facem o Romanie pe care sa o iubim si o a doua pentru a ne bucura de ea. "
De iubit e usor... dovada aceste 2-3 zile de dragoste "pura" declarata patriei. Mai greu e sa facem o Romanie care sa ne faca fericiti.
Romania nu este tara in care vor creste copiii mei.
Cine ar putea fi Romania...?
Sincer, nu stiu ce ar putea fi Romania pe plan mondial. Probabil nu va fi nimic, niciodata.
Dar macar pentru romani sa fie ceva... Macar pentru cei care vor ramane in tara sa fie ceva... Chiar si pentru cei plecati sa fie ceva.
Ceva care sa ne faca fericiti tot timpul anului... nu numai de 1 Decembrie. Chiar si un lucru oarecum banal precum demnitatea, ne-ar putea face fericiti. Am avea cu ce sa ne mandrim (nu cu Burebista, Decebal sau Cuza cum imi spunea cineva)... dar habar n-avem cum sa o facem.
Nu vreau sa fiu mandra de Romania pentru straini. Nu vreau sa fiu mandra de Romania nici macar pentru ochii romanilor de langa mine.
Vreau sa fiu mandra de Romania pentru mine! Vreau sa iubesc Romania... pentru mine!
Dar ei nu-i pasa....
Romania, ma iubesti?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Doamne, cata dreptate ai... Imi place foarte mult cum pui problema.
ReplyDeleteSi multumesc ca m-ai numit prietena ta. Sunt onorata sa am asemenea prieteni!
@Oana
ReplyDeleteAS fi preferat sa nu fie nicio problema "de pus"... dar daca tot este, incerc macar sa o privesc asa cum trebuie privita.
Frumoase cuvinte catre o problema reala in viata tuturor. Spun asta pentru ca fiiecare dintre noi am crescut si am fost intrebati la un anumit moment ce vrem sa fim cand vom fi mari. Am raspuns in functie de ceea ce voiam sa devenim, insa cu timpul ne-am dat seama ca in Romania nu putem fi noi insine nu pentru ca nu exista posibilitati, ci pentru ca pur si simplu ceea ce ne pfera tara in schimb este o mizerie in comparatie cu ceea ce primim in strainatate. Ma refer la viata de zi cu zi, recompensa financiara, modul in care suntem tratati si rapiditatea cu care ne implinim visele.
ReplyDeleteSunt unul dintre romanii care si-au parasit tara pentru o viata mai buna, desi am fost format in ea si majoritatea principiilor isi au radacini in Romania. Sunt atat de multe lucruri care se bat cap in cap in acest subiect incat mi-ar trebui pe putin o saptamana sa le pun in ordine, ca sa nu spun cat mi-ar lua sa le scriu avand in vedere cum tastez... Ma intorc la subiect si spun ca in Romania m-am nascut si m-am educat desi a fost dureros de greu drumul, am plecat din ea si am realizat in 4 ani ceea ce in Romania as fi realizat in 10 probabil. Mentalitatea romanilor o consider greita si totusi nu, pentru ca oameni ca noi Catalina sunt dovada contrara, problema cred ca este in sistemul stufos, dar si mai rau in felul de a fi al oamenilor. Avem prea multe persoane care s-au lasat infectate de modele gresite. Prea multi tzarani ce se cred inteligenti, am importat prea multe tziganisme si le-am aplicat in viata de zi cu zi. Suntem lenesi si ne este mai usor sa ne gandim doar la noi decat sa ne gandim si la cel de langa noi. Nu cred ca suntem saraci ci pur si simplu puturosi! Faptul ca acea clasa sociala de mijloc nu mai exista face lucrurile si mai grave, pentru ca intr-un sistem in care cel de jos este condus de cel bine pus, taie orice vointa pentru a lupta pentru propriile drepturi. Am lucrat in romania si am incercat sa fac o diferenta, insa modul mizer (cu rusine si durere spun asta) in care am fost tratat, m-au facut sa privesc cu toleranta modul in care sunt tratat aici, desi nici in strainatate nu suntem atat de bine vazuti sau tratati. Am batut poate campii, insa Romania este tara in care ma voi reintoarce mereu cu drag, pentru ca nicaieri nu e ca acasa, insa cum ai spus si tu Catalina, nu este tara in care imi voi creste copiii, pentru ca nu vreau ca ei sa treaca prin ce am trecut eu, iar ceea ce este bun din Romania vor avea in tatal lor. Romania te iubesc, dar in acelasi timp te urasc si ma rusinez cu tine.
Multumesc de comentariu Catalin... si bine-ai venit in lumea blog-ului. Astept prima postare :)
ReplyDeleteEsti unul din cei multi plecati afara care nu au uitat, si nu vor sa uite, de unde au plecat. Esti unul din cei multi care traiesc si cu iubire si cu dezamagire fata de Romania.
Esti unul din cei multi care s-au lovit de ce-i mai rau in Romania, esti insa unul din cei PUTINI care au incercat sa o schimbe.
Si degeaba...
Ai luat calea "strainatatii" desi n-ai fi vrut, desi sufletul inca iti este aici...
Regreti, dar n-ai mai avut ce face...
Catalin, vei fi intr-adevar fericit si cu inima impacata atunci cand fiul tau se va naste si ii vei putea oferi acea jucarie pentru care i se vor inlacrima ochii in magazin. Nu vei fi tatal care ii va spune: stiu ca o vrei fiul meu, dar nu avem bani.
Gandeste-te la asta si vei aprecia mai mult ceea ce ai acum.
Romania a fost si va ramane pentru tine doar "un loc unde am copilarit".
Banuiam oarecum raspunsul tau...
ReplyDeleteCum vad eu lucrurile? Pai toti cei care au ceva de impartit cu "Romania", de fapt au ceva de impartit cu cei care o conduc! Cu cei care nu au facut nimic pentru ca Romania sa se dezvolte. Si aici nu vorbesc despre faptele si reusitele celor "mici" . Nu conteaza ca avem campioni nationali,europeni sau mondiali... Nu! Nu conteaza pentru ca nu stie nimeni de ei (poate doar o mana de oameni mai apropiati). Nu conteaza ca avem oameni care se intorc in tara cu speranta de a reusi sa ajute cu ceva... NU, NU CONTEAZA! Pentru ca dupa ce au ajuns aici s-au lovit de (frumos spus) "birocratie", direct spus (taxa de protectie/reusita impusa de nimeni altii decat functionarii publici).
Fara a intra prea mult in detalii... Romania de azi, nu este a noastra! Am pierdut-o de mult in favoarea celor putini. DA! in favoarea celor putini deoarece am intalnit si cunoscut multi oameni care nu fac parte din acei "putini".. dar din pacate, ne lipseste ceva...
Versurile din http://www.youtube.com/watch?v=V1LZOna5dh4 au ramas doar cuvinte in vant de care ne aducem aminte doar de 1 dec. Vor mai trece multi ani pana cand (sper) ca romanii vor simtii din nou versurile si se vor unii din nou pentru a reconstrui Romania pe care o vad eu, la care sper eu.
Romania mea, nu este sinonima cu functionarii statului, cu coruptia care s-a imprastiat ca si cancerul afectand totul... Romania mea e in moarte clinica si asteapta sa fie decuplata de la aparatele de intretinere a vietii. Dar sper ca va renaste din propria-i cenusa... candva.
http://www.youtube.com/watch?v=76RbWuFll0Y ( Un fel de hora unirii mai modern si mai global ;) )
Nu stiu daca te-ai uitat la documentarul acela pe care ti l-am trimis acum cateva zile (cu Orsova)...
ReplyDeleteUrmaream acolo si incercam sa-mi imaginez cum ar fi ca si Romania sa faca la fel. Sa distruga tot, sa salveze numai ce poate fi folosit pentru baza unei noi vieti, si sa o ia... cu absolut totul... de la capat.
Exact ca pasarea phoenix cum spunea cineva in documentar...
Poate o sa se-ntample intr-o zi, dar tare mi-e ca noi nu o sa fim de fata...
Nici nu mai stiu unde sa postez, deoarece Catalina tot creezi noi teme de discutie :D (nu ca ar fi ceva rau in asta :) ).
ReplyDeleteSa va mai "aburesc" cu cat e de bine si de frumos in Anglia? Cred ca v-ati saturat sa auziti de chestii din astea din partea mea :) si poate incepeti sa ma invidiati (si daca stau sa ma gandesc mai bine, ar fi bine, nu de alta, dar poate plecati si voi spre vest sa gasiti cel putin cat am gasit si eu aici).
Am scris ceva in alt post, printre nenumarate randuri si ganduri personale ceva de genul ca romanii sau Romania nu este gata pentru schimbare sua mai bine zis NU VOR/VREA sa se schimbe. Poate ca e "mai bine" asa cum este acum sau poate "le e bine". Nu stiu cum sa abordez problema aceasta, dar tind sa cred sau cel putin la asta ma duce gandul: romanii nu vor sa le fie bine in tara lor ci in alte tari. De ce folosesc negatia verbului "a vrea"? Pentru ca numai la concluzia asta am putut sa ajung...Majoritatea romanilor nu vor sa le fie bine in Romania, asta e problema, schimbarea mentalitatii si a modului de viata, alegerea de prioritati si multe altele legate de acestea, pur si simplu nu se pot impaca cu romanii si cu Romania (din pacate).
Cine are pleca din tara lui daca ar fi fericit traind acolo? bineinteles ca stiti raspunsul: nimeni. Nu cred ca o mana de oameni pot schimba o natiune, cel putin nu oameni ca noi (fara putere). Dupa cum spuneai Catalina, ti s`au trantit multe usi in fata, indiferent de gandurile si ideile bune pe care le`ai avut. Nu e gata sau nu vrea natiunea sa se schimbe, asta e problema. Daca ar vrea, s`ar schimba ceva sau macar incet incet ar urca si Romania ...
Jantuan Eugeniu
Deci, in concluzie, nu poti iubi o tara care nu te iubeste.
ReplyDelete@ Eugen
ReplyDeleteVorbeam acum cateva zile cu ai mei si le spuneam ca eu imi consider viata irosita daca ma voi stabili in Romania. Cred ca i-am suparat... sau ceva, dar mi-au zis ca vor fi fericiti atunci cand eu voi fi fericita. Oriunde as fi... dar daca se poate macar prin Europa :)
Nu sunt genul indoctrinat (nu stiu de catre cine) sa parasesc tara.
Sunt genul care AM INCERCAT, am esuat, am incercat si m-am lovit din nou de realitate. Si am cazut... si m-am ridicat si nu mai vreau sa cad odata.
Stii cum e, ma lovesti odata, rusine sa-ti fie... Ma lovesti a doua oara, rusine sa-Mi fie... Eh, eu nu mai vreau sa ma loveasca si a treia oara...
@Alex
Da, exact asta am vrut si eu sa spun, dar am folosit semnificativ mai multe cuvinte! :)