noi... oamenii

De cate ori, pusi in fata unei situatii aparent de netrecut, ne-am spus "Doamne, nu cred ca asta mi se intampla mie! Chiar acum? Chiar aici?"
Exemplele pot fi nenumarate. De la un cos care s-a incapatanat sa apara pe fata chiar in ziua unui eveniment important (nunta, banchet, intalnire...), si poate freza nu statea asa cum ati vrut, pana la faptul ca am picat un examen, sau ni s-a spart display-ul la laptop, sau ni s-a furat telefonul mobil, sau portofelul. Sunt sigura ca, cu totii, ati patit ceva de-a lungul vietii. Sunt sigura ca, cu totii, v-ati certat cu parintii/frati/surori.. prieteni! Si v-ati spus ca e imposibil sa trecetzi pesta asta. Stiu ca ati avut momente in care v-ati fi dorit sa intrati in pamant, ati inchis ochii si v-ati spus ca "E doar un cosmar, nu poate fi adevarat! Nu mie! N-are cum! Cu ce am gresit eu?" Apoi v-ati trezit la realitate si ati vazut ca trebuie sa asteptati, pana la urma, timpul vindeca orice, nu?
Cu ce am gresit noi toti?
Cu nimic! SUNTEM OAMENI! Daca n-am avea sentimente, daca nu le-am impartasi cu altii, n-am fi oameni, nu?
Da, intr-adevar. Cu timpul toate problemele au trecut. Pentru cosuri s-au inventat creme, pentru reparatii s-au inventat service-urile de reparatii, slava Domnului ca sunt si alte telefoane de cumparat, slava Domnului ca si actele dintr-un portofel pierdut se pot reface. Normal, timpul a "reparat" si certurile cu familia sau prietenii.
Si totusi, stiind toate astea, stiind ca peste o zi, doua, o saptamana, o luna, UN AN toate vor fi ok si ca vom trece peste orice problema am avea, noi totusi ne plangem de mila si mai trist, asteptam CA ALTII SA NE PLANGA DE MILA SI SA NE AJUTE!
Toate prostiile astea au trecut, nu am murit! Lumea a uitat (sau a incercat sa uite), lumea a iertat (sau a incercat sa ierte), WE GOT OVER IT! Acum vor veni altele, toata viata vor veni alte si alte probleme! Nu putem, pur si simplu, nu putem astepta sa ne planga altii de mila si sa ne ajute. NOI trebuie sa ne ajutam in primul rand, spunandu-ne ca AVEM O VIATA MINUNATA. Ce probleme?! Astea-s probleme? Ca n-avem bani sa ieshim la shaworma? Ca ni s-a furat un lucru? Ca ne-am zgariat masina? Ca ne-a inselat prietenu/prietena? Astea-s problemele din viata noastra? Pentru asta sa curga lacrimi? Pentru asta sa suferim? Cand avem toata viata inainte?
A! da! Nu spun ca nu exista probleme serioase. Cand pierdem pe cineva drag sau cand pierdem orice sansa de a ne implini un vis! Asta este cu totul altceva, si totusi, timpul vindeca si aceste rani.
Dar ce facem cand timpul nu vindeca? Cand te uiti in oglinda in fiecare zi si iti aduci aminte de acel moment, chiar daca au trecut ani? Ce facem cand am suferit atat si ne-am rugat si tot nu va mai fi ca inainte? Ce facem cand pur si simplu nu putem trece peste?
Ce facem? Ne schimbam! Devenim alti oameni, avem alte sentimente, avem ALTE PRINCIPII, avem ALTE VISE! Iar cu timpul, da! SIGUR cu timpul zambetul ne va aparea din nou pe fata. Lucrurile nu vor mai fi din nou la fel, NOI nu vom mai fi niciodata la fel, dar vom ajunge sa ne intrebam "E oare asa de grav?" faptul ca lucrurile nu vor mai fi ca inainte?
Stiti cum e aia, WHAT DOESN'T KILL YOU, MAKES YOU STRONGER. Eu zic ca este 100% adevarat. Eu SUNT SIGURA ca este 100% adevarat.
Mai vreau un lucru sa va spun si sper sa intelegeti dincolo de "e doar un vers dintr-o melodie"
Anything that's worth having, is sure enough worth fighting for.
Iar daca unii n-ati inteles mare lucru din acest post (si chiar si cei care ati inteles) va rog sa va uitati la asta. Pe mine m-a pus serios pe ganduri, iar printre lacrimi mi-am spus... "NIMIC nu ma poate opri! Nimic nu este asa de grav pe cum pare! SUNT FRUMOASA PENTRU CA SUNT OM!"

Just look:
"I don't need hands to hold my wife's heart"
EL este fericit! Voi ce mai asteptati?