Mi-e
frică de mine. Mi-e frică de gândurile şi planurile mele. Mi-e frică de
plafonare, mi-e frică de schimbare. Mi-e frică să mă schimb, mi-e frică să
rămân la fel.
Mi-e
frică de voi şi de gândurile voastre. Mi-e frică pentru că nu vă văd zâmbind.
Mi-e frică de oamenii care nu zâmbesc. Mi-e frică de feţele triste pe care le
vad pe stradă. Mi-e frică de zâmbetele false. Mi-e frică de
aroganţă. Mi-e frică de nepăsare şi de indiferenţă. Mi-e frică de prostie, mi-e
frică de nesimţire. Mi-e frică de România, mi-e frică să plec.
Mi-e frică să fiu dezamăgită, mi-e frică să dezamăgesc.
Mi-e frică să fiu dezamăgită, mi-e frică să dezamăgesc.
Mi-e
frică de necunoscut, mi-e frică de relaxarea pe care mi-o dă cunoscutul. Mi-e frică de minciună, mi-e frică de adevăr.
Mi-e
frică de oamenii pe care o să-i pierd, mi-e frică de oamenii pe care îi voi
cunoaşte. Mi-e frică de trecut, mi-e frică de viitor.
Mi-e
frică de aventură… mi-e dor de aventură!