Trebuie să
recunosc că până azi-dimineaţă nu auzisem în viaţa mea de formaţia “Goodbye to
Gravity” şi nici de clubul “Colectiv”.
Am aflat de
tragedia petrecută aseară de pe facebook, am văzut câteva poze, am citit
câteva bloguri, articole şi comentarii.
Am ajuns la o singură concluzie: ţara asta e o
adunătură de creiere spălate!
Să trăieşti în
anul 2015, secolul XXI, să spui şi să GÂNDEŞTI că a fost mâna lui Satana… Nu, e
prea mult pentru mine!
Că ăia au cântat
nu-ştiu-ce melodie cu moarte, că se numeau “Goodbye”, că erau în nu-ştiu-ce
combinaţie de data şi care e nu-ştiu-ce număr satanic.
Nu… refuz să cred
că aşa ceva e posibil. E o glumă, nu? Oamenii ăştia nu există în realitate, nu?
Oamenii ăştia nu trăiesc zilnic printre noi, nu?
Am citit
comentariul unuia şi zicea că “aşa le trebuie, că sunt drogaţi, tatuaţi, şi că
l-au invocat pe Satana”.
Băăă… voi sunteţi
sănătoşi la cap???
Pe cealalta
parte, îi găsim pe cei care dau vina pe biserică pentru lipsa locurilor in
spitale şi lipsa aparatelor. Pe bune!? Acum aţi realizat ? Când vreodată a avut
România spitale şi aparate? Acum realizaţi că e corupţie? Acum realizaţi că se
dau bani pentru catedrale şi nu pentru spitale?
Ce-ar fi să
vorbiţi cu prietenii şi cu familia voastra să nu-i mai dea 4-500 lei preotului
când se căsătoresc sau când îşi botează copilul? Ce-ar fi să-i spui lu’ bunică-ta
să nu se mai ducă să se târască la moaşte? Ce-ar fi să-i zici prietenei să
nu-şi cumpere portofelul ăla de pe okazii care „a fost în pelerinaj la Arsenie
Boca” ?
Ăsta e poporul,
aşa sunt creierele: spălate! Biserica, preoţii, toţi politicienii, şefii,
directorii, profită de asta. Asta e ţara. Ce dacă sunt eu cu tine şi cu încă
100 000 împotrivă? Sunt 1.000.000 pentru.
A treia categorie
e a celor care au fost direct afectaţi de tragedie. Cei care îi mulţumesc lui
Dumnezeu că au scăpat. Arrgh!!! Am mai avut discursul ăsta şi la tragedia de la
maternitatea Giuleşti...
Cei care au murit,
părinţii care şi-au pierdut copilul.. cărui Dumnezeu să mulţumească??? Cei care
au murit arşi de vii, sau călcaţi în picioare de „cei protejati de Dumnezeu”...
ei??? Ei cui mulţumesc? Sau ei pe cine acuză? Tot pe Dumnezeul care te-a salvat
pe tine?!
Nu te-a salvat Dumnezeu. Te-a salvat norocul de a fi aproape
de ieşire. Te-a salvat asistenta sau doctorul ăla pe care îl înjurai poate acum
câteva luni pe facebook şi îi spuneai că e “şpăgar”. Am mai văzut un comentariu
“doar bunul Dumnezeu îi poate ajuta acum pe cei din spitale”. Nu, bă! Doctorul
ăla care nu a dormit de 2 zile şi care lucrează pe 3 lei/lună. Ăla îl poate
salva… şi soarta!
Ieri nu a fost
niciun Dumnezeu. Ieri a fost un accident. Un accident care se poate întâmpla
oriunde şi oricui.
În fiecare zi ne
asumăm un risc. Fiecare decizie pe care o luăm este supusă unui risc. Că
vecinul e un idiot şi a uitat butelia aprinsă şi a sărit tot blocul în aer; că
mergi pe stradă şi îţi cade o cărămidă în cap; că te urci în maşină şi intră un
dobitoc în tine; că eşti fotbalist şi ai un atac cerebral pe teren; că eşti în
avion şi se opreşte motorul; că eşti poliţistul care deschide o coloană oficială, dar cazi
într-o gaură de canal şi mori; că te duci la un concert la trupa ta preferată şi
ieşi de acolo într-un sac.
Sunt riscuri la
care ne supunem, sunt riscuri care ne fac să trăim... atât cât de mult şi de
bine se poate.
Accidents fucking
happen.
Sunt convinsă că
mai sunt zeci de mii de cluburi/ baruri/ localuri doar cu o ieşire sau la care
s-a folosit material foarte inflamabil pentru izolare.
Da, ce s-a
întâmplat aseară a fost o tragedie. Sunt sigură şi că se va găsi un vinovat,
cineva va trebui să fie ţapul ispăşitor. Că este tipul care „s-a jucat cu focul”,
că este patronul clubului, că este organizatorul, că este cel care le-a dat
aprobarea de funcţionare. Cineva va plăti. Însă nu asta va trebui să ne mulţumească.
O altă tragedie se
poate întâmpla din nou... oriunde.
