Nu stiu cati dintre voi ati avut vreodata ocazia de a sta de vorba cu o femeie araba. Da, ACEA femeie, cu capul acoperit, imbracata din cap pana in picioare, chiar daca sunt 40 de grade.
Eu am aceasta ocazie aproape zilnic. Iar astazi am vorbit cred... o ora! Trebuie sa recunosc, m-a marcat pe viata.
Mi-a povestit cum a fost data afara din tara ei prin `91, cand s-a intors Emirul, iar toti cei care lucrau la ambasada (inclusiv fratele ei), impreuna cu rudele de gradul I au fost alungati din tara. Mi-a spus cum a venit in Romania acum 21 de ani si nu a mai plecat. Insa abia asteapta sa se poata intoarce acasa si "sa stearga Romania de pe harta". Nu s-ar mai intoarce niciodata. Mi-a povestit cum si-a crescut copiii aici, urmand religia ei.
A incercat sa-mi explice religia ei.
Am intrebat-o, oarecum stupid, de ce poarta acel batic pe cap. "La arabi, femeia e vazuta ca o bijuterie. Nu o poate privi si atinge oricine."
Mi-a povesit cum actualul ei sot a "umblat" dupa ea 3 ani pana sa se casatoreasca. Religia nu permite unui barbat si unei femei sa traiasca impreuna fara sa fie cununati.
- Bun si... daca nu sunt compatibili? ma trezesc intreband
- Atunci divorteaza. Am o prietena, tot araba, care a divortat deja de 4 ori.
Am intrebat-o ce s-ar intampla daca, copiii ei, ar face o greseala si s-ar abate de la "legea religiei".
- Ce greseala, de ce sa faca o greseala?!
- Pai daca, de exemplu, ar veni fiica ta insarcinata acasa? Iar baiatu' care a lasat-o gravida n-ar vrea sa aiba de a face cu ea. Sau, baiatu' moare. Asa, vorbind... prin absurd.
- Nu are voie sa faca nimic pana nu sunt cununati. Asta e religia, asa am crescut-o, asta are in cap. Dar daca s-ar intampla...
Apoi s-a asezat pe scaun, a privit in gol, am citit dezamagire pe fata ei... A facut gestul "ii tai gatul" zambind. Hahaha... a glumit.
Sper.
Am vorbit apoi despre "O mie si una de nopti", despre Seherezada si despre adevarul din acea carte.
Mi-a impartasit sfatul pe care i l-a dat tatal ei. Si pe care ea l-a dat fiicei sale.
"Nu te casatori cu barbatul pe care il iubesti, ci cu cel care te iubeste."
M-am oprit un pic, cu un zambet tampit pe fata, si am incercat sa procesez dincolo de aparitii. "hmm... da, asta chiar e adevarat. Chiar e un sfat bun!" mi-am zis.
A trebuit sa plece. Nu inainte de a spune din nou cat de mult isi doreste sa se-ntoarca la ea acasa. In tara care a alungat-o acum 20 si ceva de ani. Dar e atat de greu. Nu are cetatenie. Nu are NICIO cetatenie. Abia acum 1 an si-a luat permisul de sedere.
Si nici macar apatrid nu e.
"Eeeh... daca ai stii cat de greu e sa devii si apatrid in tara asta!"
